Arresi: Presentada de su libru “Voci di Donna” de Iride Peis Concas. 19 de Austu 2020

Arresi: Presentada de su libru “Voci di Donna” de Iride Peis Concas. 19 de Austu 2020

Su 19 de Austu 2020, in su Tzentru de Agregatzione Sotziale, in bia G. Mariano, a is ses de  merie ( 18.00) nch'est sa presentada de su libru "Voci di Donna" de Iride Peis Concas.

Pro pigare parte  a sa presentada non si pagat. Pro respetare is dispositziones contra a sa ispartzinadura de su Covid-19 e non fàghere ammuntonamentos, bisòngiat  a si prenotare  mandende una e-mail a: cultura.sarda2020@gmail> o telefonendi a su nùmeru: 3890191709.

Sa presentada dda organizat s'Ufítziu de Limba Sarda de sa Comuna de Arresi, finantziadu cun su dinari de sa Regioni Autònoma de Sardigna cunforma a sa L. 482/99 “Normas in matéria de amparu de is minorias linguísticas istòricas.

S'autora

Iride Peis est nàschida in Gùspini in su 1940. Est cojada, tenet chimbe fìgios, at fatu sa maistra elementare 35 annos. At bívidu e insènniadu tanti tempus in Montibéciu, achirende cumpeténtzias suba de su trabballu grai de is minieras e istimendinde meda sa gente chi ddoi at trabballau.

S'impignu costante suo est postu a servítziu de s'amparu e de s'avaloramentu de su mundu mineràriu.

At iscritu medas librus e at trabballadu a realizare unos cantos film e documentàrios.

Su líbburu

Narat Rossella Pinna in s’isterrida. " Imaginai de si agatare unu merie de istadi in Gennas, in su burgu  mineràriu de Montibéciu, candu totu in una, un’isteddu si nde istacat dae su chelu iscuriu e pintat in su chelu unu rastu lughente e iscumparet, lassende  in logu suo un’ariedda lèbia chi portat cun issa Boghes de fèminas.

Cun custa imagine  ecisera, Iride Peis Concas, si faghet intrare  in s'atmosfera de su libru "Voci di Donna nella collina di Genna Serapis" in ue  medas " deo narrantes" currispundentes a 67 fèminas, esistidas a beru, contant de issas etotu e de sa vida in cussa miniera.

Iride si firmat a ascurtare cussas boghes chi nde benint dae su silèntziu, chi est unu silèntziu de s'olvidu ma galu de prus est unu silèntziu culturale. Su chi s'autora si proponet, difatis est unu mudadura de prospetiva, un’iscritura noba chi testimòngiat s'esisténtzia de unu universu femininu cuadu o pagu connotu e faghet essire  a pìgiu unu cuadru etnoantropològicu de sa Sardigna de su de 19 e de 20 sèculos.

Che fotogrammas in biancu e nieddu, is fatus contadus sinnant su passare de su tempus, torrant a fàghere una istòria, sa Istòria de su bidditzolu mineràriu e de sa Miniera prus manna d'Europa.

Is biografias – totus femininas – formant, aici, unu tessíngiu narrativu fatu de tramas, intritzadas tra de issas in manera istraordinària.

De custu tessíngiu pretziosu faghent parte  is féminas lòmpidas in miniera avatu de is maridos, o chi nche trabballànt: sunt mugeres  o figias de tènnicos, de impiegados, de dotores, de diretores ma sunt galu cerridoras, insenniantes, levadoras.

Sunt pitzinnas e féminas iscurtzas "andadas deretu in Chelu, in ue is bisos si averant totus", sunt pitzinnas créschidas tropu in presse chi, papende unu cantu de pane "beneditu", bisànt una vida diferente, unu bestire, una pariga de crapitas, unu letu apricu dae su fritu in logu de una stoja iscòmoda.

Fèminas e mammas chi si nci sunt andadas tropu chitzo chi si contant de su fàmine e de sa poberesa, de unu pane papadu a pìculos minoreddus pro nde tènnere onni die.

Sunt is fìgias de Giovanni Antonio Sanna, de su mere de sa miniera, Enedina, Ignatzia, Amelia e Zely sa mere manna, sa sennora chi non nche bogàt nisciunu chentza de agiudu.

Sunt Charlotte, Sophie, Michelle e Juliette, is pensionantes pariginas de "Villa Allegra", cun is capeddos elegantes issoru e su disígiu fungudu de èssere amadas a beru.

Is boghes de fèminas "trascritas" de s'autora cun grandu dilicadesa, si portant in unu tempus e in unu logu in ue sa pelea e su dolore, su fàmine e sa miséria biviant costadu a pare cun s'alligria, cun sa música, cun s'arte e galu cun s'ingegnu e cun  s'operosidade de is òmines e de is fèminas chi ant fatu de Montibéciu una grandu Miniera.

Puru si  pro calincunu, calincuna borta, "fiat istrintu meda",  su bidditzolu mineràriu de Montibéciu est abarradu, pro semper, in su coru de totus is chi dd'ant amau.

 

Documentus acapiaus / Allegati